Cum l-am înghesuit prin colțuri

O poveste din viața mea, destul de plină de evenimente. Pentru voi, mă cheamă Valeria, deși nu este numele meu adevărat. Este însă numele pe care mi l-aș fi dorit. Acum, sunt o persoană vârstnică, care trăiește un pic în trecut, dar încă mai are în ochi speranțe pentru viitor. De ce vă spun o…

Povestea prințesei

Luna trecută a murit tanti Adela. Iar eu am aflat abia azi. Întâmplător. Am rupt o bucățică din sufletul meu, am așezat-o cu grijă pe petala unui trandafir roșu și am lasat-o liberă în apă. Să plutească până ajunge la omul care a fost și care va rămâne veșnic în amintirea mea: tanti Adela. La…

Iubirea nu are limite

Mama a venit  într-un suflet la mine, după ce a intrat pe ușă. Plecase cam cu 2 ore în urmă să ia o pâine și niște napolitane. Știu însă că era doar un pretext pentru a se întâlni cu ” fetele” și a afla ultimele noutăți din cartier. O știi pe Amalia, nora familiei Popescu…

Cufărul meu

Povestea mea nu este fabuloasă. Nu sunt o divă, un om cu fițe, o persoană influentă sau din înalta societate. M-am născut într-un orășel mic, într-o familie normală, într-o lume anormală. Sau la vremea respectivă părea normală, că alta nu cunoșteam. Am dobândit însă o ambiție de fier. Clădită pas cu pas de pretențiile familiei,…

Fetelor, să nu faceți ca mine

Mă numesc Alina și sunt o proastă. De fapt cred că sunt cea mai mare proastă care poate exista pe suprafața acestei planete. Și pentru acest lucru mi-am bătut obrazul cu nuiaua conștiinței, am suportat rigorile auto-învinovățirii. Iar când m-am deșteptat…a fost un pic cam târziu. Povestea mea începe cu 6 luni în urmă, când…

Școala ca odinioară

Am fost elevă la cel mai bun liceu din oraș. În acele timpuri, admiterea presupunea două probe de foc, limba română și matematică, care te puteau înscrie (nu de către calculator) în catalogul unui liceu. Iar până se afișeau listele admis-respins…lunga așteptare. Stăteam pe treptele liceului, alături de alți colegi, sperând să rămânem împreună și pentru următorii doi…

Am ales să fug

Am 30 de ani, dar anii copilăriei se șterg greu din minte. Am încercat să uit, să privesc doar înainte fără a întoarce capul nici o secundă. Poate mi-a fost dor. În sinea mea am plâns de multe ori, dar am vrut să las toată durerea și întristarea acolo…în trecut. Copilăria mi-am petrecut-o într-un sat, aproape…

Izolarea

Când trec anii și viața te transformă în adult, îți amintești de cele mai multe ori doar clipele frumoase ale copilăriei. Pe cele neplăcute, le pitești undeva într-un sertar îndepărtat al memoriei, sperând să nu se deschidă niciodată și să nu elibereze monstrul din ele. Dar, ceva, cineva, undeva, cândva, ”descuie”sertarul. Așa s-a întâmplat cu…

Despre greseli

Nu o sa va spun o poveste de viata, dar o sa vorbim despre un aspect prezent in viata fiecaruia: greseala. V-ati pus vreodata intrebarea cati oameni au curajul de a recunoaste ca au gresit? Si cati ingroapa adanc acest sentiment acoperindu-l cu cat mai mult pamant pentru a nu avea nici o sansa sa…

Povara iubirii

Andrei este un fost coleg de facultate. Andrei pe care-l știu eu, era un tânăr vesel, poznaș, mereu cu o șotie în colțul gurii și o năzbâtie în plan. Prietena lui Lavina părea jumătatea lui dintotdeauna. S-au cunoscut în liceu, au plecat pe drumul facultății împreună, iar într-o vară am auzit că se pregăteau de…

Abandonul

M-am uitat azi la pozele unor tinere care au împlinit 18 ani. Frumoase, tinere și vesele. Atât cât poate fi de vesel un copil crescut la Casa de copii. Și mi-am adus aminte de povestea Ionelei, o fată mică, plăpândă pe care uneori aveam impresia că o putea lua vântul pe sus. Ionela a fost…

Sa credem in superstitii?

Superstițiile există sau au fost inventate de mintea umană? Mi-e greu să găsesc un răspuns corect (și încerc să nu zâmbesc la gândul credinței populare vis-a-vis de semnificația datei de 13 sau a faptului că pisica neagră îți taie calea). Ok! Totul pare fabulație și poate fi tratat ironic sau în zeflemea…până devii eroul principal…